Eram in fata casutei noastre mici de la marginea oceanului. Vantul cald de vara imi mangaia chipul. Priveam spre globul mare si rosu inflacarat ce parea sa se apropie, sa se dizolve in orizontul clar. Admiram bucata mica de panza asezata pe sevaletul mititel din lemn crem. Paleta de culori era trantita in graba pe firele line ale ierbii cu pensula langa. Lasasem totul in fuga cand ma dusesem sa mananc ceva, pictura imi rapise fiecare minutel din viata, dar...merita. Acum m-am aplecat incet sa iau uneltele de pe jos, cu grija dar...culoarea rosie de pe pensula manjii firele pure ale ierbii. Ma opresc pentru o clipa si ma uit la acele friricele cum danseaza pe ritmul vantului proaspat ce adie, scurgandu-se acuarelele incet, intrand in pamant...Ma ridic si incep sa studiez oceanul rosu... Imi asez cu delicatete culorile pe plansa, sugerand cu putine linii norii, cerul.
Mai dau o privire la apele line ce le aveam in fata ochilor si vad de-odata cum tresalta. In fuga, m-am dus pana la mal, mi-am azvarlit papucii din picioare si am pasit pe nisipul fierbinte. Talpile ma furnicau, scoicile ma intepau. M-am aplecat si am inceput sa trasez cu degetele cercuri prin valurile line. Brusc ceva imi cuprinde degetul si trage de el. Ma infricosez, pupilele mi se maresc de spaima si ma arunc pe spate, in nisip si ma uit in de lung la apa tremuranda. Curiozitate ma incita si de la distanta incerc sa observ ce era in apa, fara sa vreau, incep sa vin langa ocean. Ma intind spre el din ce in ce mai mult, buzele mele aproape ating apa, aerul rece parca se ridica din ea si ma mangaie dandu-mi un fior.
Deodata din acea mare albastra pot distinge niste ochi negrii, intunecati, de nepatruns si un chip cu un par de carbune. Se apropie din ce in ce mai mult, si il vad cum iese din apa, chipul, cu picaturile de apa cazand de pe parul lui. Trasaturile lui fine de tanar erau langa ale mele. Era tanar, atat de tanar, de pur, incat eu...ma simteam batrana cu cearcanele mele de nopti nedormite pentru a picta... Incepea sa iasa din apa, isi inclina fata si se uita in ochii mei, cu o privire puternica. Isi scoate mainile din apa si imi cuprinde chipul. Se apropie de mine si imi imbratiseaza buzele cu ale lui. Ma apuca de brate si ma scufunda in apa. Cuprinsa de farmecul lui, abia am reusit sa-mi deschid ochii...ma uit la el printre apele ce imi ineaca ochii, cum se indeparta lasandu-ma sa ma scufund... In urma lui vad vag ca o coada lunga cu solzi perlati, stralucitori. Trag aer in piept panicata, simteam cum apa imi intra in plamani... ochii mi se inchid. Simteam ca acela va fi finalul meu...corpul meu se ducea jos, tot mai jos. Incercam din rasputeri sa ma misc, dar fiecare muschi imi era inghetat, neclintit.
Dintr-odata ceva ma ridica, parca niste brate puternice si reci ma scoteau din apa. Nu vedeam nimic dar...simteam. Eram purtata ca de-un val, apoi ma asezase pe firele calduroase si familiare ale ierbii, el detasandu-se de mine. Simteam cum pot din nou sa respir aerul care nu mi se paruse niciodata mai bun.
Incercam sa imi deschid ochii, dar parca ceva ii tinea. Cu multa dorinta am reusit sa ii intredeschid pentru a distinge acea privire intunecata, dar calda. Privirea mi se incetoseaza din nou...
Intr-un moment ma trezesc, ma proptesc pe bratele mele albe si fragile si incep sa imi invart privirea prin-prejur. Eram langa sevaletul meu, langa ocean, pe firele tipice ale ierbii. Soarele inca nu apuse, parea a fii acelasi moment al zilei in care il vazusem pe el, imi aduceam aminte ochii lui negrii.
La auzitul unui fosnet in copacul de langa casa,alerg si zaresc o bufnita cu ochii negrii, ma impiedic. Cand mi-am ridicat privirea, el, disparuse...
Va urma...
